Home / Frumusete si Sanatate / Sunatoarea (Hypericum perforatum) – proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii
Sunatoare-proprietati,beneficii,contraindicatii
Sunatoare-proprietati,beneficii,contraindicatii

Sunatoarea (Hypericum perforatum) – proprietati, beneficii, mod de utilizare, contraindicatii

Sunatoarea- Hypericum perforatum, este o planta foarte cunoscuta din vechime datorita proprietatilor sale antidepresive. In urmatorul articol vom vedea ce beneficii medicale are si modul de utilizare a plantei, precum si contraindicatiile ei.

Sunatoarea este o planta erbacee, care face parte din familia Clusiaceae. S-a facut cunoscuta si apreciata in primul rand pentru efectele sale extraordinare asupra sistemului nervos, fiind considerata un bun antidepresiv natural.

Isi are originea in Europa. In tara noastra o putem gasi atat la campie, cat si in zonele de deal si munte, fiind o planta nepretentioasa si rezistenta.

Sunatoarea era utilizata pentru a alunga spiritele (se spune ca, daca culegi planta la miezul noptii, de Sf Ioan, esti ferit de rele), in plus, stramosii o considerau un bun afrodisiac.

Latura medicinala este si ea cunoscuta inca din cele mai vechi timpuri. Grecii antici utilizau sunatoarea in tratarea depresiei, in lupta cu febra, precum si pentru vindecarea  intepaturilor ori ranilor. Egiptenii o utilizau in afectiunile biliare si cardiovasculare iar Hippocrate o recomanda pentru efectul sau antiinflamator.

   Sunatoarea – caracteristici generale

Sunatoarea este cunoscuta si sub urmatoarele denumiri regionale: sovarf galben, buruiana de naduf, iarba crucii, asunatoare, inchegatoare, pojarnita, drobisor, harnica, falcatea.

Sunatoarea creste sub forma de mici tufe, are o tulpina dreapta, cu foarte multe ramificatii in partea superioara, iar la baza este usor lemnoasa. Inaltimea medie este de 30-80 cm, insa poate ajunge si la 1 m.

Planta este bogata in frunze mici, ovale, dispuse opus si in flori galbene, grupate in varful tulpinii si pe ramificatii. Perioada in care infloreste sunatoarea este iunie – septembrie, timp in care se si recolteaza. Recoltarea florilor se realizeaza in zilele insorite, prin taierea cu o foarfeca sau prin rupere . Ulterior, acestea sunt asezate in straturi subtiri pe hartie ori pe panza sau in mici smocuri (atarnate), in spatii bine aerisite, la umbra (deoarece actiunea directa a soarelui le-ar inrosi).

Dupa uscare este recomandata pastrarea plantei in pungute din hartie sau panza, in loc uscat si intunecat.

Sunatoarea este bogata in uleiuri volatile, taninuri, flavonozide, saponine, hipericina si pseudohipericina, acid clorogenic si cafeic, acid ascorbic, nicotinic si valerianic etc.

   Sunatoarea – proprietati, beneficii

Sunatoarea are numeroase intrebuintari medicale, datorita continutului bogat de substante benefice, dintre care amintim:

  1. Este un foarte bun cicatrizant (cu actiune antiseptica si astringenta), datorita continutului de hipericina si pseudohipericina, a uleiului volatil si taninurilor si un excelent antiinflamator, datorita prezentei acidului cafeic si clorogenic. De aceea este des utilizat pentru tratarea zgarieturilor, a taieturilor, a intepaturilor, a iritatiilor si eczemelor, a diferitelor rani si arsuri. Este de ajutor si in cazul durerilor musculare.
  2. Sunatoarea este utilizata cu succes in sezonul rece, avand rezultate bune in tratarea racelilor, a bronsitelor acute, a astmului bronsic. Datorita continutului de saponine, care au proprietati expectorante si febrifuge, planta contribuie la buna functionare a organismului, intarind sistemul imunitar.
  3. Este un excelent antidepresiv natural. Este utilizat in tratarea persoanelor ce sufera de depresie, anxietate, al celor care sufera de insomnie, al persoanelor care au atacuri de panica ori prezinta episoade de isterie. Planta este folosita pentru ameliorarea si combaterea migrenelor, a durerilor de cap, a tulburarilor de vorbire.
  4. Sunatoarea este folosita pentru tratarea ulcerului gastric, a gastritelor, a hepatitei (acute sau cronice), a cirozei; sta la baza bunei functionari a aparatului digestiv datorita actiunii de reducere a spasmelor aparute la nivelul tractului intestinal, de eliminare a tendintei de evacuare precoce a scaunului, de stimulare a producerii si eliminarii de bila, de protejare a mucoasei gastrice. Este utilizata si pentru ameliorarea crampelor stomacale, pentru eliminarea parazitilor intestinali si pentru imbunatatirea/reactivarea poftei de mancare.
  5. Abcesele dentare, aftele, inflamatiile de la nivelul gatului, a gingiilor ori ganglionilor pot fi tratate cu aceasta planta.
  6. Datorita continutului de hipericina (care are un efect puternic antibacterian), sunatoarea poate lupta impotriva Stafilococului auriu si a altor bacterii.
  7. Sunatoarea este responsabila de instalarea  bunei dispozitii, deoarece contribuie la cresterea nivelului de serotonina, de dopamina si noradrenalina si scade nivelul de cortizon.
  8. Consumul ceaiului de sunatoare reduce senzatia de dependenta de nicotina.
  9. Ceaiul de sunatoare ajuta la tratarea durerilor de ureche si la eliminarea retentiei de apa (sunt favorizate persoanele predispuse la obezitate sau obeze).

Sunatoarea – mod de utilizare

Sunatoarea poate fi folosita sub diferite forme: infuzie, tinctura, unguent, vin, ulei, pulbere sau pliculete de ceai ori capsule.

  1. Infuzia de sunatoare se prepara astfel: se toarna 200ml apa fierbinte peste o lingura de planta macinata; se lasa la infuzat timp de 15-20 minute, dupa care se strecoara. Este de preferat consumul neindulcit. In functie de bolile ce necesita a fi tratate, se fac, cure de cate 3 saptamani, cu un consum de 2-3 cani pe zi.
  2. Tinctura rezulta din macerarea (timp de 3 saptamani) a 2-3 pumni de flori de sunatoare in 750ml alcool; zilnic este necesara agitarea recipientului. Ulterior macerarii, tinctura se strecoara, se imbuteliaza in sticlute mici, de culoare inchisa si se pastreaza la frigider. Dozajul zilnic difera, in functie de varsta si afectiune. Astfel un copil poate consuma aproximativ 7-10 picaturi, pe cand un adult 10-20 picaturi (de 3 ori pe zi, dupa masa).
  3. Unguentul se obtine astfel: peste 4 linguri de flori maruntite fin se adauga un pachet de unt topit (fierbinte), apoi se amesteca pana se raceste. Dupa aproximativ 8 ore, se repune pe foc pana redevine lichid, apoi se strecoara prin tifon si se pastreaza la frigider.
  4. Pentru a obtine vinul de sunatoare, se amesteca 50 g de planta cu un litru de vin; se lasa la macerat 10 zile, timp in care se agita recipientul; se filtreaza. Se consuma cate 50 ml de 2 ori pe zi.
  5. Pulberea se obtine prin macinarea fina florilor de sunatoare.

Sunatoare – contraindicatii

Sunatoarea nu este recomandata femeilor insarcinate sau care alapteaza. Deoarece planta determina fotosensibilitate, este indicat ca persoanele cu ten deschis, ce fac tratament cu sunatoare, sa evite expunerea la soare, deoarece pot aparea la nivelul pielii eruptii si alergii.

Este interzisa folosirea ceaiului/tincturii de sunatoare concominent cu alte medicamente antidepresive, antiastmatice, antihipertensive sau anticoagulante, a pilulelor contraceptive, deoarece diminueaza efectul acestora.  Este interzisa persoanelor care sufera de sindromul serotoninic.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close